Ce știe punctul nostru de întâlnire despre tine
Să începem cu elementele de bază. Punctul nostru de întâlnire știe exact trei lucruri despre tine: numele tău de utilizator, identificatorul tău unic și un hash al parolei tale. Un hash este o transformare matematică ireversibilă — poate verifica dacă parola ta este corectă fără a ști care este. Parola ta reală există doar în capul tău și pe dispozitivul tău.
Nimic mai mult. Nu stocăm cu cine vorbești și nici ce vorbești. Tunelurile tale și numele contactelor tale există doar pe dispozitivul tău, criptate, iar punctul nostru de întâlnire nu le poate deschide chiar dacă ar vrea.
Cutiile poștale
Imaginează-ți un perete cu cutii poștale numerotate, ca într-un oficiu poștal vechi. Când aplicația ta vrea să se conecteze cu cineva, lasă un bilet într-o cutie poștală spunând 'Vreau să vorbesc cu utilizatorul X'. Nimic mai mult. Nu spune cine ești. Nu spune despre ce vrei să vorbești. Doar un bilet într-o cutie poștală.
Din când în când, toate aplicațiile conectate la Solo2 verifică căsuțele poștale pentru a vedea dacă cineva le-a lăsat un bilet. E ca și cum ai trece pe la poștă și ai întreba: „E ceva pentru mine?”. Dacă persoana de contact găsește biletul tău, cere punctului de întâlnire adresa IP pe care ai lăsat-o. Acesta i-o oferă. Adresa se păstrează în memoria serverului câteva secunde și nu este scrisă niciodată pe disc.
Din acel punct, punctul de întâlnire dispare
Odată ce ambele dispozitive cunosc adresa celuilalt, vorbesc direct între ele. Punctul de întâlnire nu mai participă. Dacă conexiunea directă nu este posibilă, mesajele trec criptate prin oglinda noastră, care nu păstrează nimic. Nu le stochează. Nu știe dacă conexiunea a fost stabilită sau nu. Nu știe cât durează. Nu știe câte mesaje sunt schimbate sau cât de mari sunt.
Atât de mult încât, dacă punctul de întâlnire s-ar opri în acel moment, într-o conexiune directă cei doi utilizatori ar continua să vorbească exact la fel. Conversația nu depinde de el. A depins de el doar pentru ca cele două dispozitive să se găsească. Odată conectate, este irelevant.
Conversația este securizată înainte să înceapă
Când două persoane creează un tunel în Solo2, dispozitivele lor schimbă chei criptografice publice. Din acel moment, fiecare mesaj este criptat cu cheia destinatarului — și doar destinatarul îl poate decripta. Asta se întâmplă înainte ca orice conversație să înceapă. Cheile sunt pregătite din momentul în care tunelul este creat.
De aceea, când cele două dispozitive se conectează direct, comunicarea este deja protejată. Nu trebuie să negocieze nimic. Nu trebuie să ceară permisiunea punctului de întâlnire. Cheile sunt ale lor, pe dispozitivele lor, și nimeni altcineva nu le are.
Ce înseamnă asta în practică
Că conversațiile tale nu sunt stocate pe niciun server. Nu există nicio bază de date cu mesaje care să poată fi spartă. Călătoresc criptate de pe dispozitivul tău pe cel al celeilalte persoane.
Data viitoare când cineva îți spune că o aplicație „îți criptează mesajele cap-la-cap”, întreabă-l despre restul: cine îți cunoaște contactele, la ce oră vorbești, cât de des. Dacă răspunsul este „serverul nostru, dar nu îl folosim pentru nimic rău”, aceasta este o promisiune. La Solo2 răspunsul este altul: contactele tale sunt criptate pe dispozitivul tău și nu stocăm cu cine vorbești și nici ce vorbești.